Ai adus acasă o tufă bogată de Pothos (Epipremnum aureum), ai pus-o pe șifonier, după câteva săptămâni, frunzele au început să se îngălbenească sau să se alungească urât. Nu e o plantă pretențioasă, dar are totuși câteva reguli. Mai jos găsești, pas cu pas, cum o îngrijești corect, de la plantare la întreținere.

Ce trebuie să știi înainte să cumperi planta

Pothosul este o liană de interior, adică o plantă cățărătoare care, în natură, urcă pe copaci. În apartament, se comportă bine și agățat, și lăsat să curgă dintr-un ghiveci înalt, dar are nevoie de lumină decentă și de un substrat care nu reține apă în exces.

Când ești în magazin, uită-te întâi la frunze. Ele trebuie să fie ferme, lucioase, fără pete maro, fără găuri și fără pânză fină pe dos. Dacă vezi frunze lipicioase sau puncte albe ca niște bobițe de vată, mai bine lași ghiveciul acolo, pentru că poate fi atacat de dăunători.

Verifică și pământul: dacă este foarte crăpat și retras de pe margini, planta a suferit de sete; dacă e îmbibat cu apă și miroase ușor a mucegai, a stat prea mult cu farfuria plină. Din ce am văzut la multe plante aduse direct din raft, un pământ ușor uscat se reface mai repede decât unul înecat.

Ridică cu grijă ghiveciul din exterior, dacă este pus într-un cache-pot, și vezi dacă rădăcinile ies masiv prin gaura de drenaj. Câteva fire sunt normale, dar când vezi o „perucă” de rădăcini, înseamnă că va trebui să îl transplantezi rapid într-un vas puțin mai mare.

Ce ghiveci și pământ îi priesc

După ce aduci planta acasă, merită să te gândești dacă o lași în ghiveciul de producător sau o muți. În general, un pothos abia cumpărat stă mai bine într-un ghiveci cu 2-3 cm mai lat decât cel original, cu pământ proaspăt, aerat.

Cel mai simplu este un substrat universal de flori de apartament, amestecat cu puțin perlit sau nisip grosier, ca să nu se compacteze. Important este să curgă ușor apa prin el și să nu se transforme, după câteva luni, într-un bulgăre betonat în jurul rădăcinilor.

Ca să îl plantezi comod, ai nevoie de câteva lucruri pregătite dinainte:

  • un ghiveci cu orificii de drenaj, doar cu o mărime mai mare decât cel vechi
  • pământ universal de flori de interior, de calitate decentă
  • un strat subțire de pietriș sau cioburi de ceramică pentru fundul ghiveciului
  • o farfurie sau un cache-pot în care să nu băltească apa
  • mănuși, dacă ai pielea sensibilă, pentru că seva poate irita ușor

Când transplantezi, nu scoate toată pământul de pe rădăcini cu forța. Scutură ușor doar partea de la exterior, așază bulgărele vechi în pământul nou și completează pe margine. Apoi udă o singură dată mai bine și lasă-l să se așeze, fără să tot umbli la el în următoarele zile.

Cum ai grijă de el zi de zi

Lumină și temperatură

Un pothos se simte cel mai bine într-o lumină puternică, dar filtrată, lângă o fereastră orientată spre est sau vest, sau la 1-2 metri de un geam spre sud. Dacă îl pui direct în soare de amiază, frunzele capătă pete arse, gălbui-maronii.

În lumină foarte slabă, supraviețuiește, dar frunzele devin mai mici, distanța dintre ele crește și desenul variegat se estompează. Mulți cititori ne-au scris că „li s-a înverzit” brusc pothosul; de fapt, e reacția plantei la lipsa de lumină, se adaptează ca să poată fotosintetiza mai bine.

Temperatura ideală este între 18 și 27 de grade. Suportă și puțin mai jos, dar sub 10 grade începe să sufere serios. Evită locurile cu curent rece direct de la geam iarna sau lângă aer condiționat vara, pentru că vârfurile frunzelor se pot brunifica.

Udare și umiditate

Cea mai frecventă greșeală la pothos este udarea „din grijă prea mare”. Nu are nevoie de pământ mereu ud, ci de un ritm în care stratul de sus, cam de un deget, se usucă ușor între două udări. Bagi degetul, simți că e încă umed, mai aștepți câteva zile.

Dacă frunzele încep să se înmoaie și să atârne, dar pământul e foarte uscat, îi este sete; după o udare bună, de obicei își revine în câteva ore. Dacă frunzele îngălbenesc pe rând, în special cele de jos, iar pământul este permanent umed, probabil ai exagerat cu apa și rădăcinile încep să putrezească.

Umiditatea aerului medie dintr-un apartament îi este suficientă. Nu ai nevoie neapărat de umidificator. Poți, totuși, să îl ții departe de caloriferele foarte fierbinți și să nu pulverizezi zilnic apă pe frunze, mai ales dacă în cameră e mai rece, pentru a evita apariția petelor fungice.

Hrănire și curățenie

În perioada de creștere, din martie până în septembrie, poți adăuga un îngrășământ lichid pentru plante verzi, diluat conform etichetei, cam o dată pe lună. Nu dublă doza „să crească mai repede”; mai mult fertilizant înseamnă, de multe, vârfuri arse și rădăcini stresate.

Frunzele acumulează praf, mai ales dacă planta stă deasupra dulapului sau aproape de stradă. Din când în când, șterge-le ușor cu o cârpă moale, umezită doar cu apă. Pe lângă faptul că arată mai bine, planta respiră mai ușor și fotosintetizează mai eficient.

Ca să crească armonios, rotește ghiveciul la câteva săptămâni, pentru ca toate lianele să primească lumină similară. Dacă îl ții în același unghi mult timp, o parte va fi stufoasă, iar cealaltă mult mai săracă în frunze.

Tăiere, înmulțire și ghidarea lianelor

Dacă îl lași în pace ani la rând, pothosul va face vrejuri foarte lungi, cu frunze din ce în ce mai rare. Ca să rămână bogat, taie lianele prea lungi deasupra unui nod (locul de unde iese frunza). Din acel nod vor porni lăstari noi, iar planta se va îndesi.

Partea bună la această plantă este că tulpinile tăiate se prind foarte ușor. Le poți pune în apă sau direct în pământ, iar în câteva săptămâni obții un ghiveci nou, sau îți poți îndesi ghiveciul vechi plantând butași înapoi, la bază.

O metodă simplă de înmulțire arată cam așa:

  1. Taie o bucată de liană de 10-15 cm, cu cel puțin 3-4 noduri sănătoase.
  2. Îndepărtează frunza de la nodul care va intra în apă sau în pământ.
  3. Pune butașul într-un pahar cu apă sau într-un ghiveci mic cu substrat umed, cu nodul acoperit.
  4. Așază-l într-un loc luminos, dar fără soare direct, și schimbă apa la câteva zile, dacă ai ales varianta cu apă.
  5. Când rădăcinile ajung la 3-4 cm, transplantează cu grijă în pământ, dacă era în apă, și udă moderat.

Pentru lianele foarte lungi, poți folosi un suport vertical sau le poți ghida pe un raft ori pe marginea unei ferestre. Dacă vrei frunze mai mari, încearcă să îl crești pe verticală pe un suport cu mușchi sau coajă; când „simte” că se poate cățăra, dezvoltă frunze mai generoase.

Probleme frecvente și cum le repari

Frunzele galbene apar, cel mai des, de la udare greșită. Dacă pământul este mereu ud și ghiveciul nu are drenaj bun, rădăcinile stau în apă și încep să moară. În acest caz, lasă substratul să se usuce mai bine, scoate planta din ghiveci, taie cu o foarfecă curată rădăcinile maro și mucegăite și replantează în pământ proaspăt.

Vârfurile maronii pot indica aer foarte uscat, udare inconstantă sau acumulare de săruri din apă și fertilizanți. Poți tăia vârfurile inestetice cu o foarfecă ascuțită, pe viitor, încearcă să uzi mai regulat și să folosești, din când în când, apă lăsată 24 de ore în cană, ca să se evapore clorul.

Când frunzele își pierd desenul, devin aproape complet verzi, iar internodiile (distanța dintre frunze) se lărgesc, e un semn clar de lumină insuficientă. Mută ghiveciul mai aproape de o fereastră luminoasă și taie înapoi lianele prea lungi; noile frunze vor avea, în timp, un desen mai pronunțat.

Păianjenul roșu, coșenilele sau păduchii lânoși pot apărea mai ales în încăperi uscate sau la plantele aduse deja infestate din magazin. Verifică periodic dosul frunzelor; dacă observi pânze foarte fine, bobițe albe sau un aspect lipicios, șterge frunzele cu o cârpă umedă, dacă atacul este serios, cere sfatul unei fitofarmacii pentru un produs potrivit, folosit conform etichetei.

Nu în ultimul rând, ține cont că planta este toxică la ingerare pentru pisici și câini, din cauza unor săruri de calciu din țesuturile ei. Nu înseamnă că nu poți să o ții în casă, dar e bine să o așezi pe un raft mai înalt sau într-un suport suspendat, mai ales dacă ai un animal curios care roade frunzele.

Întrebări frecvente

Poate sta pothos doar în apă, fără pământ?

Poate trăi mult timp cu rădăcinile în apă, dacă o schimbi regulat și vasul este curat. Totuși, creșterea este, de obicei, mai lentă decât în pământ, iar planta rămâne mai sensibilă la variații de temperatură și la apă murdară.

E pothos periculos pentru pisici și câini?

Da, dacă este mestecat sau înghițit, poate provoca salivare excesivă, iritații orale și tulburări digestive. De aceea, este bine să fie ținut la distanță de animalele care au obiceiul să roadă plante și să discuți cu un veterinar dacă bănuiești o ingestie.

Cât de des trebuie transplantat un pothos?

De regulă, la 1-2 ani, când vezi multe rădăcini ieșind din ghiveci sau când planta se usucă foarte repede după udare. Alege un vas doar cu un număr mai mare și folosește substrat proaspăt, bine drenat.

Odată prins ritmul de lumină, apă și tăieri ocazionale, pothosul devine una dintre acele plante care „merg singure” în casă., poate cel mai util lucru, îți arată destul de clar când ceva nu îi place, astfel încât poți corecta rapid fără să ajungi la pierderea plantei.

Recomandările de îngrijire sunt orientative și pot varia în funcție de lumina, temperatura și solul din fiecare locuință. Pentru probleme grave sau tratamente împotriva dăunătorilor, cere sfatul unui horticultor sau al unui specialist de la fitofarmacie și verifică întotdeauna eticheta produselor folosite.