Te gândești să pui un alun în curte pentru umbră și pentru alune, dar nu știi exact unde și cum să îl plantezi ca să-i fie bine. Din articol afli cum se plantează corect Alun (Corylus avellana), ce loc îi priește și ce îngrijire îi trebuie ca să rodească an de an.

Ce aduce un alun în curte, dincolo de bolul cu nuci

Alun (Corylus avellana) este, în primul rând, un arbust foarte practic: face umbră ușoară, ține vântul departe de casă și îți dă alune pentru gustări sau cozonac. Dar, dacă îl gândești bine în planul grădinii, poate fi și un element decorativ foarte plăcut.

Primăvara devreme, când în restul grădinii nu se întâmplă mare lucru, alunul are deja amenajarea lui: mâțișori galben-aurii pe crengile golașe, care arată foarte bine pe fundal de zid alb sau gard de lemn. Vara, frunzișul dens filtrează soarele fără să întunece curtea.

Într-o curte de la marginea orașului, un alun pus lângă colțul terasei, cu un fundal de gard din lemn și cu câteva tufărițe de lavandă și iarbă decorativă la bază, arată imediat a spațiu gândit, nu doar a „am pus un copac unde am avut loc”.

În grădinile de la țară, alunul prinde bine ca tampon între livadă și restul curții, ca să marcheze o trecere. Lângă el merg bine tufele de coacăz, zmeurul sau chiar un soc tuns frumos, pentru un colț mai rustic, dar ordonat.

Unde și cum plantezi Alun (Corylus avellana) ca să se prindă

În practică, greșeala pe care o vedem des este alunul înghesuit lângă gard, pe un colțișor de pământ bătătorit, „să nu încurce”. Se prinde, dar nu arată grozav și nici nu rodește cum ar putea.

Alunul vrea soare direct câteva ore bune pe zi, măcar, semiumbră luminoasă. Dacă îl pui complet la umbră, mai ales lângă un perete nordic, frunzișul va fi rar și recolta slabă. În câmpie și zone foarte călduroase, îi priește un loc unde prinde soare dimineața și are puțină umbră după-amiaza.

Solul ideal este unul afânat, cu drenaj bun, nici mlaștină, nici beton. Pe pământ argilos, merită să sapi mai adânc și să amesteci pământul scos cu compost matur sau mraniță bine descompusă, ca să nu băltească apa la rădăcină.

Distanța față de alte plante contează și ea pentru imagine, și pentru rod. Ca arbust solitar, lasă-i cam 3-4 metri liberi în jur, să își facă o coroană generoasă. Dacă vrei mai mulți aluni pentru producție, păstrează în general 4-5 metri între ei, ca să circule aerul și să poți intra cu cositoarea sau cu roaba.

Când ajungi efectiv la plantat, nu complica lucrurile, dar respectă câțiva pași de bază. Îți trebuie:

  • un hârleț și o cazma pentru săpat groapa
  • o greblă mică sau o sapă pentru mărunțit pământul
  • un gălețoi cu apă pentru udat bine la final
  • puțin compost sau mraniță, dacă solul e sărac
  • un tutore (băț) și o legătură moale, dacă puietul e înalt

Sapi o groapă cam de 40-50 cm adâncime și similar ca lățime, mărunțești pământul de pe fund, pui un strat de pământ amestecat cu compost, apoi așezi puietul astfel încât punctul de altoire (dacă există) să fie puțin deasupra solului. Astupi cu pământ, îl tasezi ușor cu piciorul și uzi temeinic, o găleată-două de apă, chiar dacă pământul pare umed.

La puieții cu rădăcină liberă, merită să ții rădăcina 20-30 de minute într-o găleată cu apă înainte de plantare, ca să fie bine hidratată. Dacă pui mai mulți aluni, încearcă să îi plantezi în aceeași zi, să nu stea rădăcinile dezgolite.

Cum îl întreții ca să arate bine ani la rând

Dacă a fost plantat cum trebuie, alunul nu e o divă. Are câteva pretenții moderate, dar clare. Un arbust lăsat de capul lui se descurcă, dar un pic de grijă la timp face diferența între „are ceva frunze” și o tufă sănătoasă, plină de alune.

Tăieri care-l ajută, nu îl chinuie

În primii ani, după plantare, scopul este să formezi un tufan echilibrat, nu o mătură de lăstari. La un an după plantare, păstrezi 5-8 tulpini viguroase, dispuse cât mai uniform, și elimini restul lăstarilor de la bază. Repetă acest lucru în fiecare primăvară: scoți tulpinile subțiri, rupte sau care se freacă între ele.

După 6-8 ani, o parte din tulpinile vechi încep să dea mai puține alune. Atunci poți scoate, treptat, câte una-două dintre cele mai bătrâne, tăiate aproape de sol, și lași în locul lor lăstari tineri bine poziționați. În felul acesta, arbustul se întinerește fără să rămâi fără umbră peste noapte.

Apă, hrană și sol curat la bază

După primul an, alunul nu cere udat des, mai ales dacă este în pământ de grădină, nu în ghiveci. Udă-l mai serios doar în perioadele de secetă prelungită de vară, mai ales dacă observi că frunzele se lasă. Mai bine o udare temeinică, la câteva săptămâni, decât câte puțin aproape zilnic.

O dată pe an, la început de primăvară, poți întinde la bază un strat subțire de compost sau gunoi de grajd bine descompus, pe care îl încorporezi ușor în primii centimetri de sol. Ajută și la nutriție, și la structură. Un strat de mulci (frunze tocate, paie, scoarță) păstrează umiditatea și împiedică buruienile să invadeze zona.

Buruienile mari, în special cele cu rădăcini puternice, merită scoase manual, nu doar tăiate la suprafață. Rădăcina lor concurează cu alunul pentru apă și hrană, iar imaginea unui arbust înecat în urzici nu e ce îți dorești nici din stradă, nici de pe terasă.

La dăunători și boli, alunul e destul de robust, dar pot apărea probleme cu insecte care perforează alunele sau cu pete pe frunze în veri ploioase. Când vezi atacuri serioase, e mai bine să întrebi la o fitofarmacie ce tratament preventiv sau curativ e potrivit și să respecți eticheta produselor. Nu improviza amestecuri de substanțe sau „bombe” de curățenie în jurul rădăcinilor.

Cu ce îl combini în grădină, la casă și la țară

Alunul se potrivește bine în grădini cu aer natural, mai puțin geometrice. Dacă ai o casă albă, simplă, un alun plasat pe colț, cu un covor de iarbă și câteva tufe de hortensie la distanță, dă un aer de curte „crescută”, nu doar amenajată.

Într-o grădină mică de la bloc, la casă înșiruită, poți folosi un singur alun ca punct de interes, în loc de clasicul tuia. Sub el merg foarte bine hosta, ferigile și ghioceii, care profită de umbra răcoroasă de la bază. Iar toamna, frunzele căzute pot rămâne pe sol ca mulci natural.

La țară, în zone unde vântul bate tare, poți face un fel de gard fructifer: alunul alternat cu corn sau sânger (Cornus sanguinea), pe o linie la 2-3 metri de gardul propriu-zis. Obții un paravan viu, atragi păsările și ai și un colț cu fructe și flori pentru albine.

Ai grijă doar să nu îl înghesui lângă pomi mari care îl umbresc complet sau prea aproape de casă ori anexe, unde coroana adultă ar putea ajunge la acoperiș. Și nu îl pune imediat lângă legumărie: umbra lui nu îi place roșiei sau ardeiului, care vor soare plin.

La nivel de imagine, alunul arată bine pe un fundal liniștit: gard de lemn vopsit simplu, un zid tencuit sau chiar un gard viu verde închis. Dacă în spate e deja foarte multă textură și culoare, arbustul se „pierde” în peisaj și nu mai citești clar forma lui rotunjită.

Întrebări frecvente

Când se plantează cel mai bine alunul?

În general, perioada cea mai bună este toamna, după căderea frunzelor, până la îngheț serios al solului. Se poate planta și primăvara devreme, înainte să pornească în vegetație, dar prinde mai bine când are toamna și iarna la dispoziție.

Trebuie să pun mai mulți aluni ca să am alune?

Un singur arbust poate lega fructe, dar pentru o producție serioasă ajută să ai cel puțin doi-trei aluni, preferabil soiuri diferite, plantați relativ aproape. Polenizarea se face prin vânt, iar prezența mai multor exemplare crește șansele de rod bun.

Cât de mare ajunge un alun în curte?

În grădină, alunul ajunge de regulă la 3-5 metri înălțime, în funcție de soi și de sol, și se lărgește cam la fel în diametru. Cu tăieri periodice, poți controla destul de bine atât înălțimea, cât și lățimea tufei.

Dacă te uiți la curte ca la un tot, nu ca la locuri unde „înfigi” câte ceva, alunul poate deveni piesa de legătură între livadă, grădina de legume și zona de stat la aer. Îi dai un loc bun, îl plantezi corect, îl tunzi din când în când, iar restul îl face el, în ritmul lui.

Acest articol are scop informativ și editorial. Recomandările de plantare și îngrijire sunt generale, iar fiecare grădină are condiții proprii de sol și microclimat; pentru probleme de boli sau dăunători, cere sfatul unui horticultor sau al unei fitofarmacii.