Te-ai uitat la plicul cu flori de anemona, ți-au plăcut culorile, dar nu scrie mare lucru în afară de o schemă mică de plantare. Unde o pui, cât o uzi, dacă scoți bulbii sau nu iarna? Găsești mai jos, pe românește, cum se plantează și cum se îngrijește Anemone coronaria ca să o vezi înflorită an de an.
Ce se întâmplă, de fapt, cu acești bulbi colorați din plic
De multe, primul contact cu Anemone coronaria e la raftul de bulbi, lângă lalele și zambile. Pe plic vezi o floare mare, simplă sau bătută, în culori tari, dar în mână ai niște bucățele uscate, noduroase, care nu inspiră deloc încredere.
Te ajută să știi că nu sunt bulbi clasici, ci cormi: tulpini îngroșate, uscate la suprafață, care se trezesc la viață când primesc apă și căldură. Planta e perenă, dar la noi iernile reci o obligă, în multe grădini, să fie tratată ca dalia: înflorește primăvara sau la început de vară, apoi cormii se scot și se pun la păstrat.
Anemonele de acest tip iubesc primăverile răcoroase și lumina bună, fără arșiță de vară în mijlocul zilei. Dacă le dai sol reavăn, dar care nu băltește, se descurcă surprinzător de bine și nu cer foarte multă atenție după ce au pornit în vegetație.
Ce îți trebuie înainte să te apuci de plantat
Scenă clasică: ești sâmbătă dimineață în curte, scoți plicul cu cormi, apoi realizezi că pământul e tare ca betonul, nu ai niciun sac de compost prin preajmă și nici nu știi exact unde bate soarele. Ca să nu ajungi aici, pregătește-te puțin dinainte.
Alege un loc cu soare dimineața și eventual umbră ușoară după-amiaza, mai ales dacă grădina e într-o zonă fierbinte. Pământul trebuie să fie afânat și să se dreneze bine; dacă după o ploaie apa stă în bălți ore întregi, nu este locul potrivit.
În linii mari, ai nevoie de:
- cormi sănătoși, fără zone moi sau mucegăite;
- o lopățică de grădină și o greblă mică pentru afânat solul;
- compost sau mraniță bine descompusă, pentru fertilizat;
- nisip sau pământ pentru flori, dacă solul tău e foarte greu;
- un strat de mulci (frunze, paie tocate, scoarță) pentru protecție.
Verifică plicul și ca perioadă de plantare. În general, la noi cormii se pun în pământ primăvara devreme, imediat ce se poate lucra solul, sau toamna, doar în zone cu ierni mai blânde, cu protecție serioasă peste ei.
Când și cum plantezi anemona în grădină
Aici apar cele mai multe întrebări de la cititori: cât de adânc, la ce distanță, dacă se înmoaie sau nu cormii. Pe hârtie sună complicat, în practică e o lucrare de o oră pentru un strat mic, dacă știi ce urmează.
La clima din România, cele mai sigure rezultate le ai dacă plantezi primăvara, în martie-aprilie, în funcție de zonă. Cormii pornesc repede și nu mai riscă gerurile târzii puternice. În zonele cu ierni blânde din sud și vest, poți planta și toamna, dar cu un strat gros de protecție.
Pașii de bază arată cam așa:
- Cu o zi înainte de plantare, pune cormii la hidratat, câteva ore, în apă la temperatura camerei sau în nisip umed, ca să se umfle ușor.
- Afânează solul pe o adâncime de 20-25 cm și încorporează compost sau mraniță. Dacă pământul e greu, adaugă și nisip pentru drenaj.
- Fă gropițe de 5-7 cm adâncime, la 10-15 cm distanță una de alta. Nu te stresa prea mult cu orientarea cormilor, dar ideal e cu partea mai ascuțită în sus.
- Pune câte un corm în fiecare gropiță, acoperă cu pământ afânat și apasă ușor cu palma, fără să îndeși solul cât să devină beton.
- Uda moderat după plantare, cât să umezești bine zona, apoi așterne un strat subțire de mulci pentru a păstra umiditatea și a proteja de variațiile de temperatură.
Important este să nu transformi stratul într-o baltă. Cormii de anemonă putrezesc ușor dacă stau în apă, mai ales în primele săptămâni. Sol umed și aerat, nu înecat, asta e cheia la început.
Îngrijirea anemonei pe parcursul anului
După plantare, pare că nu se întâmplă nimic câteva săptămâni. Apoi apar frunzulițele fin crestate și în scurt timp bobocii. De aici încolo, îngrijirea e mai mult de finețe: apă la timp, un pic de hrană și decizii la final de sezon.
Udare și fertilizare
În primăverile normale, cu ploi regulate, nu trebuie să stai tot timpul cu furtunul lângă strat. Uzi doar când solul s-a uscat pe 2-3 cm la suprafață sau în perioadele cu vânt puternic și soare.
Udă la bază, nu pe frunze și flori, ca să reduci riscul de boli fungice. Un sol mereu jilav, combinat cu temperaturi scăzute, e rețeta pentru putregai. Mai bine o udare bună, la câteva zile, decât stropiri dese cu câte puțină apă.
La fertilizare, anemonele nu sunt foarte pretențioase dacă au primit compost la plantare. Poți aplica, la începutul perioadei de creștere, un îngrășământ pentru flori, cu dozajul respectat de pe ambalaj. Excesul de azot duce la frunze multe și flori puține.
Tăiere și curățare
Florile trecute se taie regulat, până aproape de baza tijei. Asta încurajează apariția altor boboci și menține stratul îngrijit. Dacă lași toate tijele uscate pe loc, aspectul devine repede neîngrijit, iar planta irosește energie în semințe.
Frunzele se lasă pe loc până se îngălbenesc singure. Ele hrănesc cormul pentru următorul sezon. Când partea aeriană s-a uscat de tot, poți decide: lași cormii în pământ sau îi scoți.
Iernarea cormilor
Aici contează mult zona. În grădinile adăpostite din sud și vest, pe soluri bine drenate, mulți grădinari lasă cormii în sol, acoperiți cu un strat serios de frunze uscate sau paie. Riscul există totuși în iernile cu ger lung și fără zăpadă.
În zonele cu ierni aspre sau pe terenuri cu apă multă, e mai sigur să scoți cormii. Faci asta după ce frunzele s-au uscat complet. Cormii se curăță de pământ, se usucă la aer câteva zile, apoi se păstrează în loc răcoros și uscat, în nisip sau turbă ușor umedă.
Ai grijă ca spațiul de depozitare să nu fie nici foarte cald, nici ud. Mucegaiurile apar ușor în beciuri neaerisite; verifică din când în când dacă nu ai părți moi sau miros suspect și aruncă orice corm compromis, ca să nu strice tot lotul.
Greșeli frecvente cu anemonele în grădinile de la noi
Din ce ne scriu cititorii, cele mai mari dezamăgiri apar când nu răsar deloc sau când frunzele apar, dar florile sunt puține și firave. De cele mai multe, vinovatul nu este plicul de bulbi, ci condițiile de la plantare.
Prima greșeală este solul greu, argilos, în care apa stă cu zilele. Chiar dacă pui compost la suprafață, dacă nu ai afânat adânc și nu ai corectat textura cu nisip, cormii ajung într-un buzunar de noroi rece și pur și simplu se topesc.
A doua greșeală e plantarea prea târzie, când solul s-a încălzit deja bine și vine rapid o perioadă de căldură și secetă. Planta pornește greu, se chinuie, iar sezonul de înflorire se scurtează drastic.
Se întâmplă des și invers: plantare corectă, dar udări dese, „din grijă” prea mare. Solul mereu ud, mai ales în zone umbrite, atrage boli fungice. Dacă vezi frunzulițe care se înnegresc de la bază și se înmoaie, oprește udarea, aerisește solul, la nevoie, cere sfat la fitofarmacie pentru un fungicid potrivit.
Nu în ultimul rând, ignorem uneori faptul că planta este ușor toxică pentru animale. Nu lăsa câinii sau pisicile să roadă frunzele sau cormii și ține copiii mici departe când sapi sau depozitezi cormii scoși.
Întrebări frecvente
Se poate cultiva anemona și în ghiveci, pe balcon?
Da, dar ai nevoie de un ghiveci cu drenaj foarte bun și un substrat afânat, pentru flori. Ține ghiveciul într-un loc luminos, ferit de soarele arzător de la prânz, și nu uita că pământul în containere se usucă mai repede.
Pot lăsa cormii de anemonă în pământ peste iarnă?
În zonele cu ierni blânde și sol bine drenat, mulți grădinari îi lasă în pământ, sub un strat gros de mulci. În regiunile cu ger puternic sau teren greu, e mai sigur să-i scoți și să-i depozitezi la interior.
Cât rezistă florile de anemonă în vază?
Dacă tai tulpinile când bobocii sunt colorati, dar încă nu complet deschiși, pot ține în jur de 5-7 zile, cu apă schimbată des. Evită soarele direct și sursele de căldură și scurtează tulpinile puțin când schimbi apa.
Dacă te gândești bine, toată povestea acestor flori pornește de la câteva bucăți uscate de corm, aproape urâte. Restul îl faci tu: locul potrivit, pământul potrivit și un strop de răbdare., după prima primăvară reușită, e greu să nu mai vrei încă un strat plin de culori.
Recomandările de mai sus au caracter general și sunt adaptate condițiilor obișnuite din grădinile de la noi. Fiecare grădină are particularități, iar pentru probleme de boli sau dăunători la plante este bine să ceri sfatul unui horticultor sau al unei fitofarmacii.
